Praxis Cumitatu

L'ancien blog Praxis Negra étant réactivé, le Comité informe que ce forum est désormais un simple atelier d'écriture. Les membres inscrits peuvent y proposer leurs textes en vue d'une publication sur Praxis Negra (en français) ou Tonu è Timpesta (en langue corse).




Rejoignez le forum, c’est rapide et facile

Praxis Cumitatu

L'ancien blog Praxis Negra étant réactivé, le Comité informe que ce forum est désormais un simple atelier d'écriture. Les membres inscrits peuvent y proposer leurs textes en vue d'une publication sur Praxis Negra (en français) ou Tonu è Timpesta (en langue corse).


Praxis Cumitatu

Vous souhaitez réagir à ce message ? Créez un compte en quelques clics ou connectez-vous pour continuer.

Atelier littéraire


Ne ratez plus rien ! Les nouvelles contributions s'affichent dans la colonne de droite de chaque rubrique. Vous pouvez également les lister en cliquant sur le lien " Voir les nouveaux messages depuis votre dernière visite", ci-dessus. Enfin, vous pouvez configurer votre profil pour être alerté lorsqu'un nouveau message est posté sur un sujet qui vous intéresse.
Le Deal du moment : -45%
WHIRLPOOL OWFC3C26X – Lave-vaisselle pose libre ...
Voir le deal
339 €

    Hamlet, Attu V, Scena 1 (Shakespeare / M Biancarelli)

    Marco B
    Marco B
    Admin

    Messages : 422
    Date d'inscription : 30/01/2013
    18032014

    Hamlet, Attu V, Scena 1 (Shakespeare / M Biancarelli) Empty Hamlet, Attu V, Scena 1 (Shakespeare / M Biancarelli)

    Message par Marco B

    OK, ùn servi à nudda, ma ci femu piaceri. Eccu dunca a prima parti di a Scena 1 di l'Attu V d'Hamlet, traduta in corsu. Un pezzu tutti l'anni sin'à u 2020, è ci duvariamu ghjunghja.

    Attu V

    Scena 1



    Hamlet, Attu V, Scena 1 (Shakespeare / M Biancarelli) Haalss10


    Un cimiteriu.

    Entrini dui buffoni, cù vanghini, &c




    PRIMU BUFFONU. L’avaremu da intarrà com’è una cristiana, quissa chì circa da par idda u so salutu ?

    SICONDU BUFFONU. Ghje’ ti dicu chè sì ; è tandu zappa puri, u ghjudici di paci si hè prununciatu annant’ad idda, è voli un intarru chì sighi cristianu.

    PRIMU BUFFONU. È comu pò essa, almenu ch’idda si fussi annigata pà difendasi ?

    SICONDU BUFFONU. Cheta, hè ciò ch’ani trovu.

    PRIMU BUFFONU. Ci voli ch’idda sighi par difendasi, chì sì di nò ùn pò essa. Chì u prublemu hè cussì : sì ghje’ m’annegu apposta, voli dì ci hè una azzioni, è un’ azzioni cunteni trè radiconi, veni à dì : agiscia, fà, è esecutà. Ergu (1), hè apposta ch’idda s’hè annigata.

    SICONDU BUFFONU. Ostia, ma stetilu à senta, u bravu bicchimortu…

    PRIMU BUFFONU. Scuseti ghjà, par piaceri. Quì curri l’acqua, ùn hè ? Quì si teni l’omu, d’accordu ? Sì l’omu và à quidda acqua, è ch’iddu s’annega da par iddu, hè iddu chì ci và, chì la volghi o nò ; fetici casu. Ma s’idda hè l’acqua chì veni ad iddu, è l’annega, ùn s’annega micca da par iddu. Ergu, quissu ch’ùn hè culpevuli di a so propia morti ùn compii da par iddu a so vita.

    SICONDU BUFFONU. Ma hè a leggi cussì ?

    PRIMU BUFFONU. Sicura ch’hè cussì, a leggi. Quandu s’agisci di l’inchiesti di u ghjudici di paci.

    SICONDU BUFFONU. Voli sapè ciò ch’e’ pensu ? S’iddu ùn s’era agitu d’una donna di a sgiurizia, l’avariamu intarrata fora da u cimiteriu cristianu.

    PRIMU BUFFONU. Tandu, dici u veru ; ed hè monda rigrittevuli chì l’aienti più alti poschini avè u drittu in quissu mondu d’annigassi o d’appiccassi da par iddi, monda di più chè i so pari davanti à Cristu. Aiò, u me vanghinu. Ùn ci hè signori più anziani chè l’urtulani, i zappadori, è i bicchimorti. Mantenini d’Adamu a prufissioni.

    SICONDU BUFFONU. Era un signori, iddu ?

    PRIMU BUFFONU. Fù u prima chì purtò l’armi.

    SICONDU BUFFONU. Aiò, armi ùn avia.

    PRIMU BUFFONU. Comu, se un paganu, se ? Comu i capisci tù i Scritturi ? I Scritturi dicini chì Adamu facia l’ortu, pudia fà l’ortu è ùn avè l’armi ? T’aghju da pona un’ altra quistioni annant’à quissa ; è sì tù ùn se bonu à risponda à ‘ssu prupositu, cunfessati subbitu…

    SICONDU BUFFONU. Dimmi puri.

    PRIMU BUFFONU. Qual’hè quissu chì custruisci meddu chè u muraddori, u maestru d’ascia o u bancalaru ?

    SICONDU BUFFONU. U boia chì drizza i furchi ; chì i so custruzzioni si mantenini pà middi clienti.

    PRIMU BUFFONU. Mi piaci a to manera di pinsà, a ricunnoscu ; i furchi viaghjani bè ; ma comu viaghjani bè ? Viaghjani bè par quissi chì facini mali ; è tù faci mali di dì chì i furchi sò meddu custruiti chè i ghjesii ; ergu, i furchi t’andariani à tè, sì ! Prova dinò, aiò.

    SICONDU BUFFONU. Qual’hè chì custruisci meddu chè u muraddori, u maestru d’ascia o u bancalaru ?

    PRIMU BUFFONU. Iè, dimmi quissa, è punarè a coppia (2).

    SICONDU BUFFONU. Và bè, avali a possu dì.

    PRIMU BUFFONU. Cacciala.

    SICONDU BUFFONU. Sangu ‘ll’ostia, ùn la possu dì.

    Entrini HAMLET è ARAZIU à calchì passu.

    PRIMU BUFFONU. Ùn ti strazià u ciarbeddu pà ‘ss’affari, ch’hè un beddu zifulà à l’asinu ch’ùn vol’ bia ; è sì a quistioni a ti dumandani dinò, arrispondi puri « u bicchimortu » ; i casi ‘ddu custruisci durani sin’à l’ultimu ghjudicamentu. Aiò, ritirati ind’è Yaughan (3), è voltami una ciruchja di vinaccia.

    Esci u Sicondu Buffonu.
    L’altru zappa è canta.


    Quand’eru ghjonu è innamuratu, innamuratu
    À mè paria frenesia
    Pà cuntrattà, oh ! u tempu ! è m’agradia,
    Oh ! Meddu ùn si hè mai truvatu.

    HAMLET. Ùn avarà cuscenza ‘ssu birbonu di u so travaddu, à cantà zappendu una tomba ?

    ARAZIU. L’abitudina hà fattu chì avali li veni naturali.

    HAMLET. Pari ‘dda fussi vera : hè u pultronu chì và à u travaddu quandu i ghjacari scappani à u frisciu.

    PRIMU BUFFONU (cantendu sempri)
    Ma a vichjara à passi ciatti
    M’hà chjappu un ghjornu in a so strinta
    È suttitarra s’hà purtatu
    A me esistenza avali spinta.

    Scava una chjeccula.

    HAMLET.
    ‘Ssa chjeccula t’avia una lingua in a so bucca, è tandu pudia cantà ; com’ì ‘ssu furdanu a pichja cussì in tarra, listessi chì l’avaria fatta pà a canteghja di Cainu, quiddu primu criminali ! Pudaria essa a caparaccia d’un gran puliticu ch’iddu tratta avali st’asinu cù praputenza, unu chì vulia burlà à Diu, parchì micca ?

    ARAZIU. Hè ancu pussibuli, monsignori.

    HAMLET. O allora d’un curtigianu, chì sapia dì : « Bon’ dì, dulci signori ! Comu andemu, beddu signori ? » Pudaria essa monsignori n’importa quali, chì ludaia u cavaddu di monsignori n’importa quali, quandu cridia di pudessilu mendicà, ùn sarà cussì ni ?

    ARAZIU. Signor’ sì, pò essa.

    HAMLET. Cussì sia ; è avali a Signora di i Salciona, bucchipandulighja, è a marra d’un sacristanu li ricciulighja u settanu. Poca rivuluzioni, sì no a sapemu veda. St’ossi ùn avarani custatu à fà nascia chè robba pà ghjucà à pippuli ? I mei mi frighjini nienti chè di pinsacci.

    PRIMU BUFFONU (cantendu)
    Un vanghinu, una marra, una marra
    È dinò un linzolu di morti ;
    È una fossa fatta di tarra,
    Di l’invitatu sò la sorti.

    Caccia di tarra un’ altra chjeccula.

    HAMLET. Eccuni un’ altra ; parchì micca a chjeccula d’un omu di leggi ? Indu sò avali i so quiddità (4), i so arguzii, i so pricidenti, i so tituli di prupiità, è i so malizii ? Parchì tullarighja di fassi pistà u muru da quiddu abreiu cù una vanga lutinosa, è senza purtalli una lagnanza pà i colpi ricivuti ? Hum ! ‘Ssu vilanu era forsa à i so tempi un gran cumpradori di tarrena, cù i so statuti, i so ricunniscenzi, i so cauzioni, i so guaranzii, i so arbatichi. Sarà quì a fini di i so finezzi, è l’imposta di tutti i so imposti chè d’avè a so tencia dilicata ricuparta di pulvariccia dilicata ? I so guaranzii l’assicurarani altru da i so riscatti, è ancu in subrapiù, chè u lungori è a larghezza d’un cuntrattu stampatu in duppiu ? I dunazioni di i so tarri si truvarani difficilmenti in quissi loca, è l’eredu iddu stessu ùn duvarà aspittà altru, ha ?

    ARAZIU. Mancu un’ uncia di più, monsignori.

    HAMLET. A cartapecura ùn sarà fatta di peddi picurina ?

    ARAZIU. Signor’ sì, è ancu di peddi vitiddina.

    HAMLET. Sò pecuri è vitedda, quissi chì facini cunfidenza in ‘ss’affari quì. Aghju da parlà cù ‘ssu birbonu. Di qual’hè ‘ssa tomba, o cumpà ?

    PRIMU BUFFONU. Hè a meia, signori.
    (canta)
    È una fossa fatta di tarra,
    Di l’invitatu sò la sorti.

    HAMLET. Pensu bè ch’idda hè a toia, postu chì tù ti se missu drintu.

    PRIMU BUFFONU. Ùn ci seti micca, signori, è in cunsiquenza ùn seti mancu in a tomba ; in ciò chì mi cuncerna, ùn mi so’ micca missu drintu, è puri hè a meia.

    HAMLET. Ti se bè missu drintu, par essa drintu è dì ch’idda hè a toia ; hè pà i morti, micca pà i vivi, dunca ti se missu drintu.

    PRIMU BUFFONU. Hè una dulci bucia, signori, da mè à vo, è prestu sortu da quì (5).

    HAMLET. L’omu par quali tù zappi, qual’hè ?

    PRIMU BUFFONU. Pà nisciun omu, signori.

    HAMLET. A donna par quali tù zappi, tandu ?

    PRIMU BUFFONU. Pà nisciuna, nemmancu.

    HAMLET. Allora qual’hè chì s’hà da intarrà quì ?

    PRIMU BUFFONU. Una chì era una donna, signori ; ma, ‘dda voghi in paci, hè morta.

    HAMLET. Ma quant’iddu hè assulutu, ‘ssu vilanu ! Ci tocca à parlà cù pricisioni, o ci pirdarani l’ambiguità. Diu ni salvi, Araziu, ‘ssi trè ultimi annati n’aghju fattu casu ; l’epica hè duvintata cussì raffinata chì u ditu di u pedi d’un campagnolu stuzzica u talorcu d’un curtigianu, sin’à caccialli i ghjiloni. Da quandu hè chì tù faci u bicchimortu ?

    PRIMU BUFFONU. Dipoi u più famosu ghjornu di l’annu, ci vensi quandi u nosciu ultimu rè Hamlet vinsi à Fortinbras.

    HAMLET. Quantu faci di quissa ?

    PRIMU BUFFONU. Ùn la sapeti micca ? U prima zotticu vinutu a vi pò dì ; hè u ghjornu stessu ch’iddu hè natu Hamlet u ghjovanu ; quissu ch’hè tontu, è ch’hè mossu pà l’Ingliterra.

    HAMLET. Iè, vicu, parchì hè mossu in Ingliterra ?

    PRIMU BUFFONU. Parchì ? Soca parchì era mattu ; ritruvarà a so raghjoni culà ; o allora, s’iddu ùn pò micca, ùn hè tantu impurtanti culà.

    HAMLET. Parchì ?

    PRIMU BUFFONU. Nimu si n’avvidarà, culà ; hè un locu indu l’omini sò matti quant’è d’iddu.

    HAMLET. Comu hè intuntitu ?

    PRIMU BUFFONU. Di manera strana, dicini.

    HAMLET. Strana di chì manera ?

    PRIMU BUFFONU. Merè, pirdindu a raghjoni.

    HAMLET. È da dund’hè successa ?

    PRIMU BUFFONU. Dimu… da quì, da u Danimarca ; socu un sacristanu quì, omu è ziteddu, dipoi trenta anni.

    HAMLET. Quantu tempu metti à mirzà un omu chì hè suttitarra ?

    PRIMU BUFFONU. In verità, s’iddu ùn hè merzu nanzi di mora… chì no t’avemu parichji salmi tocchi da u vaghjolu à ghornu, chì merzani à tempu à u so intarru… vi durarà un corpu ottu o novi anni ; u cunciadori vi durarà novi anni.

    HAMLET. Parchì iddu un tempu più longu ?

    PRIMU BUFFONU. Voddu dì, signori, u so coghju hè talmenti conciu da u so lavoru ch’iddu metti tempu à piddà l’acqua, è a so acqua hè un beddu putricughjinu pà i catavari di ‘ssi fiddoli di puttani. Eccu un’ altra chjeccula ; ‘ssa chjeccula ghjaci in tarra dipoi vintitrè anni.

    HAMLET. Qual’era ?

    PRIMU BUFFONU. U fiddolu di puttana u più tontu di tutti i sbarazzini, era. Qual’ criditi ch’iddu era ?

    HAMLET. Ostia, chì ni socu.

    PRIMU BUFFONU. ‘Dda ci ghjunghi a pesta à ‘ssu bruttu mattarasciatu ! Hà svacatu un fiaschettu di vinu rininu (6) annant’à mè, una volta. Quissa chjeccula, signori, era a chjeccula di Yorick, u buffonu di u rè.

    HAMLET. ‘Ss’affari quì ?

    PRIMU BUFFONU. ‘Ss’affari stessu.

    HAMLET. Lacami veda. Pidda a chjeccula.
    Chì disgrazia, poru Yorick ! L’aghju cunnisciutu, Araziu ; era un archettu cù una birbantaria senza fini, un’ eccellenti fantasia ; quantu volti mi purtò à zozzu, è avali, o chì spaventu nienti chè à figuralla ! Mi si volta a trippa. Quì pindiani i labbra chì quantu volti aghju basgiatu. Indu sò i vosci scherzi oramai ? I vosci ghjiranduleri ? I vosci canzoni ? I vosci cacciati alegri chì faciani rughja di cuntentu in ghjiru à a tola ? Avali più manc’ una, pà ridasini di i vosci propii sgrigni ? Firmeti à pandicinà. Tandu muviti in camara di a me signora, è ditili ch’idda si pudarà metta una mani di pinghjera, à stu sembiu li ci vurrà puri à ghjunghjaci. Fetila rida di quissa. Par piaceri, Araziu, dimmi calcosa.

    ARAZIU. Divvi calcosa, monsignori ?

    HAMLET. A credi chì Lisandru t’avia una mena cussì quandu era in tarra ?

    ARAZIU. Pensu chè sì.

    HAMLET. È dinò st’odori ? pah ! Riponi a chjeccula.

    ARAZIU. Pensu dinò chè sì, monsignori.

    HAMLET. À chì usi misari ci tocca à vultà, o ‘Rà ! Parchì tandu ùn imaginà micca u parcursu di a pulvara nobili di Lisandru, mossa sin’à tappà u ciaffu d’una butti ?

    ARAZIU. Saria una cunsidarazioni di i più curiosi, una cunsidarazioni simuli.

    HAMLET. Innò ni, Diu mi vardi, manc’appena. Ma suvitallu sin’à quì, cù tutta a mudistia chì ci voli, è i pussibilità in capu ; cussì : Lisandru si ni morsi, Lisandru fù intarratu, Lisandru vultò pulvara ; a pulvara ùn hè chè tarra ; cù a tarra impastemu a padda ; è parchì cù ‘ssa padda impastata, dunca in ciò ch’iddu fù cunvirtitu, ùn pudariamu tappà un balliri di biera ?
    Cesaru l’imperiali, mortu è turratu fanga
    Pà arristà u ventu sarra un carabonu.
    ‘Ssu cori chì u mondu missi à focu è à sangu
    Ci varda di l’inguernu tappendu un muraddonu.
    Ma silenziu ! Silenziu ! Scantemuci : eccu u rè chì ghjunghji.



    NOTI
    (1)  Argal in u testu originali, tradutu Argo in francesu ; diffurmazioni comica di u latinu Ergo, chì voli dì « in cunsiquenza ».
    (2) « and unyoke », in inglesu (arcaismu), veni à dì : « arristarè u to travaddu ».
    (3) Un patronu d’ustaria, fittivu o essendu esistutu à i tempi di Shakespeare.
    (4) « Quiddities » in u testu originali, « quiddity » vulendu dì l’essenza d’una cosa in inglesu (da u latinu quidditas), ma dinò « una liti » in termini di ghjustizia. U francesu dici dinò « quiddité » pà parlà di l’essenza cumuna à un gruppu, ancu sì u termini « eccéité » hè più d’usu ind’è l’esistanzialisti è currispondi à u Dasein (l’essa-quì) alimanu d’Heidegger. Emu sceltu d’intigrà u termini tali è quali in a noscia traduzzioni.
    (5) « 'Tis a quick lie, sir; 'twill away gain, from me to you. » traduzzioni incerta.
    (6) « Flagon of Rhenish », un vinu di u Renu, d’Alimagna.

    William Shakespeare

    Traduzzioni : Marcu Biancarelli


    Illustrazioni : Frans Haals, Young Man with a Skull, c. 1628 (National Gallery of Art)
    Partager cet article sur : reddit

    Karlheinz L.K.

    Message Mar 18 Mar - 13:30 par Karlheinz L.K.

    ... j'y comprend (presque) rien, mais je trouve ça magique ! Fascinant comme travail, respect.

      La date/heure actuelle est Sam 11 Mai - 5:31