Scrittu in 1986 da Bernard-Marie Koltès, è traduttu da Marcu Biancarelli, Dans la Solitude des Champs de Coton fut purtatu annant'à a scena in 2012 da Théâtre Alibi, cù François Bergoin à a missa in scena, è cù Xavier Tavera (u dealer) è Pierre-Laurent Santelli (u clienti) à l'intarpritazioni. U rolu di u dealer era in francesu, è quissu di u clienti in corsu (cù sopratituli pà i dui lingui).
Un deal hè una transazzioni cumirciali chì porta annant’à valori pruibiti o cuntrullati di manera strema, è chì si compii, in i spazii nèutri, indifiniti, è micca privisti pà stu fini, trà vindaroli è cheriaci, par via d’un’ intesa muta, cenni cunvinziunali o cunvirsazioni à duppiu sensu – in u scopu di cunturnà i rìsichi di tradimentu o di scruccaria ch’idda cunteni un’ uparazioni sìmuli – à n’importa chì ora di u ghjornu o di a notti, indipindentamenti di l’ori d’apartura arrigulati di i loca di u cumerciu umulugatu, ma piuttostu à l’ori di chjuditura di quisti quì.
U DEALER
Sì vo marchjeti fora, à st’ora è in quissu locu, hè chì vo seti in brama di calcosa ch’ùn pussiditi, è ghje’, sta cosa, a vi possu buscà ; parchì s’e’ socu quì in ‘ssa piazza, è beddu nanzi à vo, pà un tempu più longu, è chì ancu st’ora ch’hè quissa di i raporti salvàtichi trà ghjenti è animali ùn mi ni caccia, hè ch’e’ t’aghju sta cosa nicissaria da suddisfà u disideriu chì mi passa à davanti, ed hè com’è un pesu, chì ci voli ch’e’ mi ni sbarazzi annant’à à ugnunu, omu o animalu, chì mi passa à davanti.
Hè par quissa ch’e’ m’avvicingu da vo, malgradu l’ora chì hè quissa chì di sòlitu l’omu è l’animalu s’allampani salvàtichi l’unu annant’à l’altru, eu, m’avvicingu da vo, i mani aparti è i palmi ghjirati versu vo, cù l’umilità di quissu chì pruponi faccia à quissu chì compra, cù l’umilità di quissu chì pussedi faccia à quissu ch’hè in brama ; è vicu u vosciu disideriu com’è si vidaria un lumu chì s’accendi, à un balconu in altu di u casamentu, à l’abbrucata ; m’avvicingu da vo com’è l’abbrucata quandu avvicina ‘ssu primu lumu, pianamenti, cù rispettu, guasgi cun affizzioni, lachendu culandi in ghjò in u carrughju l’omu è l’animalu chì stinzani a so funi è chì si mosciani salvàtichi i denta.
Micca ch’e’ avissi indivinatu ciò chì vo pudeti disidarà, è mancu ch’e’ fussi prissatu di cunnòsciala ; chì u disideriu d’un cumpradori hè a cosa a più malincònica chì fussi, ch’iddu si pustiighja com’è un pìcculu sicretu ch’ùn cheri chè d’essa palisatu, è ch’iddu si pidda tempu nanzi di palisallu ; com’è un rigalu chì no ricivimu imbuccinatu è chì no piddemu tempu à tiranni a curdetta. Ma hè ch’aghju disidaratu anch’eu, dipoi u tempu ch’e’ socu à quissa piazza, tuttu ciò ch’ugni omu o ugni animalu pò disidarà à quist’ora di scurità, è chì u faci sorta da dund’ed iddu malgradu i scùffuli salvàtichi di l’animali insuddisfatti è di l’òmini insuddisfatti ; eccu parchì a socu, meddu chè u cumpradori inchietu chì teni sempri appena u so misteru com’è una pìccula vèrghjini addivata par essa puttana, chì ciò chì vo mi dumandareti l’aghju dighjà, è ch’idda vi basta, à vo, senza chì vo vi sèntati inghjuliatu da l’aspettu d’inghjustizia chì cunsisti à dumandà faccia à quissu chì pruponi, di dumandàmmila.
Postu ch’ùn ci hè micca una vera inghjustizia annant’à sta tarra fora chè l’inghjustizia di a tarra idda stessa, chì hè sterili da u fritu o sterili da u caldu è raramenti firtili da u mischiu dulci di u caldu è di u fritu ; inghjustizia ùn ci n’hè à chì marchja annant’à a stessa ricciata suttimissa à u stessu fritu o à u stessu caldu o à u stessu mischiu dulci, è ugni omu o animalu chì pò fighjulà un altr’omu o un altr’animalu in ochja hè u so paru parch’iddi viaghjani nant’à a stessa striscia fina è piana di latitùdina, schiavi di i stessi frita è di i stessi calori, ricchi listessi, è di a stessa manera, pòvari ; è a sola cunfina ch’esista hè quissa trà u cumpradori è u vindarolu, ma incerta, chì tutt’è dui pussedini u disideriu è l’ughjettu di u disideriu, à tempu cupputu è risaltu, cù ancu di menu inghjustizia ch’iddu ci n’hè à essa masciu o fèmina trà l’òmini o l’animali. Hè par quissa ch’e’ imprestu par avali l’umilità è ch’e’ vi lacu a praputenza, di manera chì no siamu distinti l’unu da l’altru à st’ora chì ineluttàbili hè a stessa par vo è par mè.
Diti ghjà, dunca, vèrghjini malincònica, in quissu mumentu ch’iddi urghjitighjani l’òmini è l’animali, diti ghjà a cosa chì vo disidareti è ch’e’ vi poschi furniscia, è a vi furnisciaraghju pianamenti è bè, guasgi cù rispettu, forsa cun affizzioni ; po’, dopu d’avè tappatu i carabona è spianatu i monti chì sò in no stessi, ci alluntanaremu l’unu da l’altru, in cavalcionu nant’à u filu curciu è pianu di a noscia latitùdina, suddisfatti à mezu à l’òmini è l’animali insuddisfatti d’essa òmini è insuddisfatti d’essa animali ; ma ùn mi dumandeti d’induvinà u vosciu disideriu ; sariu ubligatu d’alistinà tuttu ciò ch’e’ pussedu par suddisfà à quissi chì passani davanti à mè dipoi u tempu ch’e’ socu quì, è u tempu chì saria nicissariu à quissa alistinera siccaria u me cori è stancaria forsa a voscia spiranza.
U CLIENTE
Ùn viaghju micca in un certu locu è à una cert’ora ; viaghju, è basta, andendu da un cantu à l’altru, pè affari privati chì si trattanu custì è micca viaghjendu ; ùn cunnoscu nisun’ attrachjata nè alcuna spezia di desideriu è vogliu sminticà i mo accidenti di percorsu. Andava da quella finestra schjariata, quassù, daretu, à quista culà schjariata dinù, davanti à mè, seguitendu una striscia bè diritta chì vi passa à traversu perchè vo’ vi ci site piazzatu à modu liberu. Or ùn esiste nisunu mezu chì permette, à chì si rende da un’ altezza à un’ altr’altezza, di schisà di falà per duvè ricullà dopu, cù l’assurdità di i dui muvimenti chì s’annullanu è u rìsicu, trà i dui, di sfracicà i mullizzi lampati da e finestre ; più si campa in altu, più u spaziu n’hè sanu, ma più a caduta n’hè dura ; è quandu l’ascensore vi hà postu più in ghjò, vi cundanna à marchjà à mezu à tuttu ciò chì ùn s’hè vulsutu più in sù, à mezu à una mansa di ricordi chì merzanu, cum’è à u risturante, quandu un servore vi face è nota è mintuveghja, à voi ch’ascultate stumacatu, tutti i piatti chè vo’ digerite dipoi un pezzu.
Ci saria vulsutu d’altronde chì l’oscurità fusse ancu più pagna, è ch’o ùn possi vede nulla di a vostra faccia ; allora, forse, mi saria pussutu sbaglià annant’à a legitimità di a vostra presenza è di u scartu chè vo fate pè piazzavvi à mezu à a mo strada, è, à u mo tornu, fà unu scartu chì s’appaghjessi à u vostru ; ma chì oscurità saria abbastanza zeppa per favvi cumparisce menu scuru chè ella ? Ùn ci hè notte senza luna ch’ùn paressi d’esse meziornu s’è vo’ vi ci pruminate, è ‘ssu meziornu custì mi mostra abbastanza ch’ellu ùn hè l’azardu di l’ascensori chì vi hà piazzatu quì, ma un’ imprescrittìbule legge di a gravezza ch’avete in propiu, chì vo’ purtate, à vèdesi, nant’à e spalle cum’è un saccu, è chì vi leia à st’ora, in stu locu duve vo’ valutate suspirendu l’altezza di i casamenti.
In quant’à ciò ch’o’ bramu, s’ellu ci fussi una brama ch’o’ mi ne possi ricurdà quì, in l’oscurità di l’attrachjata, à mezu à i scùffuli di l’animali ch’ùn si ne vede mancu a coda, al dilà di ‘ssu desideriu sicuru ch’o aghju di vèdevi cappià l’umilità è chì vo’ ùn mi fèssite u daziu di a preputenza – perchè s’o mi ne pentu pè a preputenza, odiu l’umilità, per mè cum’è pè l’altri, è ‘ssu scambiu po’ ùn mi garba tantu – , ciò ch’o bramava, ùn pensu mancu chì vo l’àppiate. U mo desideriu, s’ellu ci ne fussi unu, s’o u vi sprimava, brusgiaria a vostra faccia, vi faria ricaccià e mani mughjendu, è vi ne scappariate in l’oscurità cum’è un cane chì corre cusì prestu ch’ellu ùn si ne vede mancu a coda. Ma nò, u frastornu di stu locu è di st’ora mi face smenticà s’o aghju mai avutu calchì desideriu ch’o mi ne possi ricurdà, innò, ùn ne aghju di più chè l’offerte ch’o vi puderia fà, è ci vularà bè chì vo’ fèssite unu scartu perch’o’ ùn appii à fanne, chì vo’ vi scantessite di l’assu ch’o seguitava, chì v’annulessite, perchè stu lume, quallà, in l’altu di u casamentu, chì l’oscurità si n’avvicina, cuntinueghja chietu à lucicà ; è trapaneghja l’oscurità, cum’è un fulminente infiaratu trapaneghja u stracciu chì pratende d’affuccallu.
Un deal hè una transazzioni cumirciali chì porta annant’à valori pruibiti o cuntrullati di manera strema, è chì si compii, in i spazii nèutri, indifiniti, è micca privisti pà stu fini, trà vindaroli è cheriaci, par via d’un’ intesa muta, cenni cunvinziunali o cunvirsazioni à duppiu sensu – in u scopu di cunturnà i rìsichi di tradimentu o di scruccaria ch’idda cunteni un’ uparazioni sìmuli – à n’importa chì ora di u ghjornu o di a notti, indipindentamenti di l’ori d’apartura arrigulati di i loca di u cumerciu umulugatu, ma piuttostu à l’ori di chjuditura di quisti quì.
U DEALER
Sì vo marchjeti fora, à st’ora è in quissu locu, hè chì vo seti in brama di calcosa ch’ùn pussiditi, è ghje’, sta cosa, a vi possu buscà ; parchì s’e’ socu quì in ‘ssa piazza, è beddu nanzi à vo, pà un tempu più longu, è chì ancu st’ora ch’hè quissa di i raporti salvàtichi trà ghjenti è animali ùn mi ni caccia, hè ch’e’ t’aghju sta cosa nicissaria da suddisfà u disideriu chì mi passa à davanti, ed hè com’è un pesu, chì ci voli ch’e’ mi ni sbarazzi annant’à à ugnunu, omu o animalu, chì mi passa à davanti.
Hè par quissa ch’e’ m’avvicingu da vo, malgradu l’ora chì hè quissa chì di sòlitu l’omu è l’animalu s’allampani salvàtichi l’unu annant’à l’altru, eu, m’avvicingu da vo, i mani aparti è i palmi ghjirati versu vo, cù l’umilità di quissu chì pruponi faccia à quissu chì compra, cù l’umilità di quissu chì pussedi faccia à quissu ch’hè in brama ; è vicu u vosciu disideriu com’è si vidaria un lumu chì s’accendi, à un balconu in altu di u casamentu, à l’abbrucata ; m’avvicingu da vo com’è l’abbrucata quandu avvicina ‘ssu primu lumu, pianamenti, cù rispettu, guasgi cun affizzioni, lachendu culandi in ghjò in u carrughju l’omu è l’animalu chì stinzani a so funi è chì si mosciani salvàtichi i denta.
Micca ch’e’ avissi indivinatu ciò chì vo pudeti disidarà, è mancu ch’e’ fussi prissatu di cunnòsciala ; chì u disideriu d’un cumpradori hè a cosa a più malincònica chì fussi, ch’iddu si pustiighja com’è un pìcculu sicretu ch’ùn cheri chè d’essa palisatu, è ch’iddu si pidda tempu nanzi di palisallu ; com’è un rigalu chì no ricivimu imbuccinatu è chì no piddemu tempu à tiranni a curdetta. Ma hè ch’aghju disidaratu anch’eu, dipoi u tempu ch’e’ socu à quissa piazza, tuttu ciò ch’ugni omu o ugni animalu pò disidarà à quist’ora di scurità, è chì u faci sorta da dund’ed iddu malgradu i scùffuli salvàtichi di l’animali insuddisfatti è di l’òmini insuddisfatti ; eccu parchì a socu, meddu chè u cumpradori inchietu chì teni sempri appena u so misteru com’è una pìccula vèrghjini addivata par essa puttana, chì ciò chì vo mi dumandareti l’aghju dighjà, è ch’idda vi basta, à vo, senza chì vo vi sèntati inghjuliatu da l’aspettu d’inghjustizia chì cunsisti à dumandà faccia à quissu chì pruponi, di dumandàmmila.
Postu ch’ùn ci hè micca una vera inghjustizia annant’à sta tarra fora chè l’inghjustizia di a tarra idda stessa, chì hè sterili da u fritu o sterili da u caldu è raramenti firtili da u mischiu dulci di u caldu è di u fritu ; inghjustizia ùn ci n’hè à chì marchja annant’à a stessa ricciata suttimissa à u stessu fritu o à u stessu caldu o à u stessu mischiu dulci, è ugni omu o animalu chì pò fighjulà un altr’omu o un altr’animalu in ochja hè u so paru parch’iddi viaghjani nant’à a stessa striscia fina è piana di latitùdina, schiavi di i stessi frita è di i stessi calori, ricchi listessi, è di a stessa manera, pòvari ; è a sola cunfina ch’esista hè quissa trà u cumpradori è u vindarolu, ma incerta, chì tutt’è dui pussedini u disideriu è l’ughjettu di u disideriu, à tempu cupputu è risaltu, cù ancu di menu inghjustizia ch’iddu ci n’hè à essa masciu o fèmina trà l’òmini o l’animali. Hè par quissa ch’e’ imprestu par avali l’umilità è ch’e’ vi lacu a praputenza, di manera chì no siamu distinti l’unu da l’altru à st’ora chì ineluttàbili hè a stessa par vo è par mè.
Diti ghjà, dunca, vèrghjini malincònica, in quissu mumentu ch’iddi urghjitighjani l’òmini è l’animali, diti ghjà a cosa chì vo disidareti è ch’e’ vi poschi furniscia, è a vi furnisciaraghju pianamenti è bè, guasgi cù rispettu, forsa cun affizzioni ; po’, dopu d’avè tappatu i carabona è spianatu i monti chì sò in no stessi, ci alluntanaremu l’unu da l’altru, in cavalcionu nant’à u filu curciu è pianu di a noscia latitùdina, suddisfatti à mezu à l’òmini è l’animali insuddisfatti d’essa òmini è insuddisfatti d’essa animali ; ma ùn mi dumandeti d’induvinà u vosciu disideriu ; sariu ubligatu d’alistinà tuttu ciò ch’e’ pussedu par suddisfà à quissi chì passani davanti à mè dipoi u tempu ch’e’ socu quì, è u tempu chì saria nicissariu à quissa alistinera siccaria u me cori è stancaria forsa a voscia spiranza.
U CLIENTE
Ùn viaghju micca in un certu locu è à una cert’ora ; viaghju, è basta, andendu da un cantu à l’altru, pè affari privati chì si trattanu custì è micca viaghjendu ; ùn cunnoscu nisun’ attrachjata nè alcuna spezia di desideriu è vogliu sminticà i mo accidenti di percorsu. Andava da quella finestra schjariata, quassù, daretu, à quista culà schjariata dinù, davanti à mè, seguitendu una striscia bè diritta chì vi passa à traversu perchè vo’ vi ci site piazzatu à modu liberu. Or ùn esiste nisunu mezu chì permette, à chì si rende da un’ altezza à un’ altr’altezza, di schisà di falà per duvè ricullà dopu, cù l’assurdità di i dui muvimenti chì s’annullanu è u rìsicu, trà i dui, di sfracicà i mullizzi lampati da e finestre ; più si campa in altu, più u spaziu n’hè sanu, ma più a caduta n’hè dura ; è quandu l’ascensore vi hà postu più in ghjò, vi cundanna à marchjà à mezu à tuttu ciò chì ùn s’hè vulsutu più in sù, à mezu à una mansa di ricordi chì merzanu, cum’è à u risturante, quandu un servore vi face è nota è mintuveghja, à voi ch’ascultate stumacatu, tutti i piatti chè vo’ digerite dipoi un pezzu.
Ci saria vulsutu d’altronde chì l’oscurità fusse ancu più pagna, è ch’o ùn possi vede nulla di a vostra faccia ; allora, forse, mi saria pussutu sbaglià annant’à a legitimità di a vostra presenza è di u scartu chè vo fate pè piazzavvi à mezu à a mo strada, è, à u mo tornu, fà unu scartu chì s’appaghjessi à u vostru ; ma chì oscurità saria abbastanza zeppa per favvi cumparisce menu scuru chè ella ? Ùn ci hè notte senza luna ch’ùn paressi d’esse meziornu s’è vo’ vi ci pruminate, è ‘ssu meziornu custì mi mostra abbastanza ch’ellu ùn hè l’azardu di l’ascensori chì vi hà piazzatu quì, ma un’ imprescrittìbule legge di a gravezza ch’avete in propiu, chì vo’ purtate, à vèdesi, nant’à e spalle cum’è un saccu, è chì vi leia à st’ora, in stu locu duve vo’ valutate suspirendu l’altezza di i casamenti.
In quant’à ciò ch’o’ bramu, s’ellu ci fussi una brama ch’o’ mi ne possi ricurdà quì, in l’oscurità di l’attrachjata, à mezu à i scùffuli di l’animali ch’ùn si ne vede mancu a coda, al dilà di ‘ssu desideriu sicuru ch’o aghju di vèdevi cappià l’umilità è chì vo’ ùn mi fèssite u daziu di a preputenza – perchè s’o mi ne pentu pè a preputenza, odiu l’umilità, per mè cum’è pè l’altri, è ‘ssu scambiu po’ ùn mi garba tantu – , ciò ch’o bramava, ùn pensu mancu chì vo l’àppiate. U mo desideriu, s’ellu ci ne fussi unu, s’o u vi sprimava, brusgiaria a vostra faccia, vi faria ricaccià e mani mughjendu, è vi ne scappariate in l’oscurità cum’è un cane chì corre cusì prestu ch’ellu ùn si ne vede mancu a coda. Ma nò, u frastornu di stu locu è di st’ora mi face smenticà s’o aghju mai avutu calchì desideriu ch’o mi ne possi ricurdà, innò, ùn ne aghju di più chè l’offerte ch’o vi puderia fà, è ci vularà bè chì vo’ fèssite unu scartu perch’o’ ùn appii à fanne, chì vo’ vi scantessite di l’assu ch’o seguitava, chì v’annulessite, perchè stu lume, quallà, in l’altu di u casamentu, chì l’oscurità si n’avvicina, cuntinueghja chietu à lucicà ; è trapaneghja l’oscurità, cum’è un fulminente infiaratu trapaneghja u stracciu chì pratende d’affuccallu.
Aucun commentaire.