Praxis Cumitatu

L'ancien blog Praxis Negra étant réactivé, le Comité informe que ce forum est désormais un simple atelier d'écriture. Les membres inscrits peuvent y proposer leurs textes en vue d'une publication sur Praxis Negra (en français) ou Tonu è Timpesta (en langue corse).




Rejoignez le forum, c’est rapide et facile

Praxis Cumitatu

L'ancien blog Praxis Negra étant réactivé, le Comité informe que ce forum est désormais un simple atelier d'écriture. Les membres inscrits peuvent y proposer leurs textes en vue d'une publication sur Praxis Negra (en français) ou Tonu è Timpesta (en langue corse).


Praxis Cumitatu

Vous souhaitez réagir à ce message ? Créez un compte en quelques clics ou connectez-vous pour continuer.

Atelier littéraire


Ne ratez plus rien ! Les nouvelles contributions s'affichent dans la colonne de droite de chaque rubrique. Vous pouvez également les lister en cliquant sur le lien " Voir les nouveaux messages depuis votre dernière visite", ci-dessus. Enfin, vous pouvez configurer votre profil pour être alerté lorsqu'un nouveau message est posté sur un sujet qui vous intéresse.
-39%
Le deal à ne pas rater :
Ordinateur portable ASUS Chromebook Vibe CX34 Flip
399 € 649 €
Voir le deal

    A strage di u rè Leriu (Shakespeare / Guidu Cimino)

    Marco B
    Marco B
    Admin

    Messages : 422
    Date d'inscription : 30/01/2013
    07032014

    A strage di u rè Leriu (Shakespeare / Guidu Cimino) Empty A strage di u rè Leriu (Shakespeare / Guidu Cimino)

    Message par Marco B


    Skakespeare adattatu in corsu ? L'hà fatta Guidu Cimino, abbraccendusi à u Rè Lear pà purtallu sin'à i nosci spondi, è versu una mudernità chì t'hà più à veda cù Tarantino chè cù u classissismu aspittatu. U Rè shakespearianu duventa tandu u Sgiò Don Leriu, un omu di puteri traditu da i so fiddoli à u mumentu di sparta u so patrimoniu. Tuntia è sangu sarani à l'appuntamentu di a so lascita fiascata. A pezza fù ghjucata da U Teatrinu in 2005, è missa in scena da Guidu Cimino iddu stessu.

    A strage di u rè Leriu (Shakespeare / Guidu Cimino) Affich10


    A Strage di u Rè Leriu è di e so trè figliole

    ATTU I

    Scena 1 (Strattu)


    Giurnalista : Simu in diretta di a serata mascherata ch’ellu dà u Sgiò Don Leriu per festighjà u so anniversariu, 54 anni, 20 anni di putere per l’omu chì à pocu à pocu si hè impatrunitu di a Corsica è chì hà purtatu a pace tra e famiglie di Corsica suttana è di Corsica suprana. Tutta a Corsica di putere hè addunita sta sera per passà una nuttata di festa è di gioia… è in sopr’à più u Sgiò Don Leriu ci ferà da quì à pocu un declarazione secreta ma emu intesu dì ch’ellu seria messu in ballu u spartimentu di i bè di a famiglia : Casino, alberghi di lussu, mezi di trasportu marittimi, aeeri, usine, lochi, cultura, pulitica… ùn si sà à u ghjustu a ricchezza di Don Leriu… Eccu l’invitati chì ghjunghjenu…

    Sgiò Francescu, pensate chì i spartimenti seranu in favore di Ghjuvana o di Regina ?

    Francescu : I spartimenti ? Chì spartimenti ?

    Giurnalista : Tutt’ognunu sà u perchè d’issa festa…

    Francescu : È bè, eu ùn lu sò micca !

    Carlu : Ùn t’infiarà ! Don Leriu l’hà fatta sapè… eu pensavu ch’ellu ci avia più affezzione cù u maritu di Ghjuvana chè cùn quellu di Regina.

    Francescu : Pensavu anc’eu cusì ma cù a spartera ch’ellu hà fattu, sò cusì pisate è precise e parte c’ùn si pò vede quale tene caru u più.

    Carlu : Ùn hè u vostru figliolu questu quì ?

    Francescu : Iè, u mo « figliolu »… u cibbu u l’aghju pacatu eu. Ma mi hà fattu tante vergogne, m’hà fattu arrussì tante volte chì ne sò diventatu moru.

    Carlu : Ùn possu cuncipì …

    Francescu : A mama l’hà cuncipitu cum’ellu ci vole ! È tandu s’hè vista anfià a panza è si hè truvata c’ùn criaturu in veculu nanzu d’avè maritu in lettu. Pensate chì ghjè peccatu ?

    Carlu : Ùn ci hè peccatu quandu u fruttu hè cusì bellu.

    Francescu : Aghju un’altru figliolu legittimu, guasi un annu più vechju. Ma ùn lu tengu micca più caru. Issu birbone quì hà avutu u fronte di vene nanzu ch’ellu sia chjamatu. Ma era cusì bella a mama. Aghju avutu tantu piacè à fà lu. Stu figliolu di puttana merita d’esse ricunnisciutu… O Edmondu, u cunnosci st’omu quì ?

    Edmondu : Innò, ùn credu…

    Francescu : U sgiò Carlu. Un amicu sinceru è fidatu. Ùn ti ne scurdà.

    Edmondu : Sò felice.

    Carlu : Mi tocca à tenevi caru è sperà cunnosce vi megliu.

    Edmondu : Proveraghju d’esse ne degnu.

    Francescu : Hè statu 9 anni fora è hà da turnà à parte. Ma mì, eccu u Sgiò Don Leriu chì ghjunghje.

    Giurnalista : Eccu u sgiò Don Leriu chì ghjunghje in cumpagnia di tutta a so famiglia, Ghjuvana, Regina è Cordelia e so figliole… Don Leriu, possu fà vi una dumanda…

    Francescu : A vulete fà finita…

    Giurnalista : Facciu solu u mo tra…

    Francescu : Voli c’o ti smonti a camera è fà ti la manghjà à pezzi à pezzi ?

    Carlu : Guarda chì travaglia per noi è chì u materiale hè u nostru…

    Francescu : Ùn supportu micca issi ficca nasu…

    Giurnalista : Don Leriu avete una declarazione impurtante à fà…

    Leriu : (a punta cù a manu) Oghje, ghjornu di i mo 53 ani, vogliu dì à tutti è in piena luce, ciò c’aghju decisu in secretu. Purtate mi quì issa carta. Sapiate chì aghju spartutu in trè a mo terra. Sò vechju è mi pesa assai stu paese. Aghju decisu di rigalà lu à più giovani chè me. Cusì anderaghju senza affani ver di a morte. À voi figliole è à i mo ghjennari Ostriconi è Cinarca vogliu fà cunnosce e mo lascite. U vogliu fà in publicu per impedì ogni litica à vene. Martin, capu di a Côte d’Azur, chì dumanda a nostra figliola più giovena aspetta una risposta.
    Oghje mi vogliu sbarazzà di u putere, di a terra è di l’imprese, .. è ancu di i penseri. Alò, quale mi tene caru u più ?... Questa quì averà a parte maiò. Ghjuvana, tu chì sì a prima nata, parla a prima.

    Ghjuvana : Caru babbu, ti tengu più caru che a parolla pò dì ; più caru chè i mo occhji, chè u spaziu, chè a libertà ; Al dilà di ciò c’omu preme per richezza o scarsità ; ti tengu caru quant’a vita, a felicità, a salute, a bellezza, l’onore ; ti tengu caru quant’un cininu hà mai amatu un babbu o chè un  babbu fussi mai statu amatu ; Cùn un’amore chì taglia u fiatu è face muta a parolla ; Al dilà d’ogni manera d’amà, ti tengu caru.

    Cordelia : (da cantu) Cosa possu dì eu ? Nunda.Tene caru è zittà mi.

    Leriu : (strappa a carta) Di tutti issi rughjoni, da sta limita à quell’altra, cù e so fureste nielle, i so fiumi pudenti è i so prati verdi, case è lochi, imprese è ghjente, ti facciu patrona. Chì dice a nostra seconda, nostra cara Regina, sposa Ostriconi ?

    Regina : Sò stazzunata in lu stessu ferru chè a mo surella è mi stimu quant’è ella, nè più nè menu. In lu fondu di u core meu, l’aghju intesa dì a verità sputica di lu mi’amore... ma in menu pudente. Eu possu aghjustà c’ùn vogliu nund’altru è chì pensu tuccà a felicità solu c’ùn l’amore di u mio caru babbu.

    Cordelia : Povera di mè ! U mo amore parla più chè a mio lingua.

    Leriu : À tè, è à i toi, o Regina, lasciu issu terzu di a nostra bella terra, stesu quant’è quellu di Ghjuvana è di valore simule.
    È avà, a mo gioia, a mio ultima, a mo chjuca, tù, amore primaticciu dumandatu da Martin di a Côte d’Azur. Chì poi dì per tirà ti issu terzu lottu più valuatu chè quellu di e to surelle ?

    Cordelia : Nunda, o bà.

    Leriu : Nunda ?

    Cordelia : Nunda.

    Leriu : Da nunda ùn nasce nunda ; torna à parlà.

    Cordelia : Disgraziata à me, c’ùn sò pisà u mo core sin’à a mo bocca. Sò figliola toia è ti tengu caru cum’una figliola, ne più ne menu.

    Leriu : Alò, alò Cordelia, megliu chè què c’osinnò hai perde tuttu.

    Cordelia : Caru babbu, m’hai fatta, allevata, amata : è eu ti rendu i duveri d’una figliola, ti obediscu, ti tengu caru, ti onoru. Perchè chì e mo surelle anu pigliatu sposu s’elle dicenu tene caru solu à tè ? Spergu eu, à u mio marità, chì l’omu chì spuserà u mio destinu piglierà a metà di lu mio amore è di la mio devuzione. Sicura c’ùn mi spuseraghju cum’è e mo surelle per tene caru solu u mo babbu.

    Leriu : U to core hè d’accunsentu cùn ciò chè tu dici ?

    Cordelia : Iè babbu caru.

    Leriu : Cusì giovena è di core ghjacciatu ?

    Cordelia : Cusì giovena è di core sinceru, o bà.

    Leriu : È bè, cusì sia ! Chè a to sincerita sia a to dota ! Perchè chì, pè u sacratu splendore di u sole, u misteru di a notte scura, e pianette chì ci facenu campà o more : oghje ùn sò più u to babbu è ti vogliu caccià di lu mio core per u sempre. A parte si da oghje ci troverai menu pietà, succorsu è cumpassione chè u selvaticu, quellu chì  face coce è manghjà i so zitelli per tichjà a so fame.

    Carlu : Caru sgiò...

    Leriu : Cheta ti o Carlu ! Ùn ti framette tra u dragu è a so rabbia ! Ella chì teniu cara u più, pensavu ripusà e mo osse nantu à ella. (à Cordelia) Fora è c’ùn ti veca mai più ! Puru Per ùn avè chè pace ind’a fossa ti cacciu u  mo core paternu. Ghjuvana è Regina spartite vi u soiu ; à ella li bastera u so orgogliu è a so sincerità ! Vi lasciu tuttu à traminduie, puteri è lochi. In quant’à mè, ogni mese, cùn un centu d’omi mei, chè vò mantenerete, mi stalleraghju in casa vostra cù u titulu di capimachja : l’autorità, i rivenuti, l’esecuttivu è u restu seranu vostri, figlie amate...

    Carlu : Don Leriu c’aghju sempre tenutu per Capu, amatu quant’un babbu, seguitatu cum’un maestru è pregatu più c’un santu...

    Leriu : Hè tesu l’arcu, attent’à a freccia !

    Carlu : Invece ch’ella venghi è chè a so punta m’infirzi u core ! Possu esse scrianzatu postu chè tu sì scimitu. Chì credi o vechjò ? Credi chì temu di parlà quandu u to putere si sottumette à a lusinga. L’onore hè d’esse francu quandu a tuntia vince a maesta. Teni u to regnu, è doma a to zerga orribile. A ti possu ghjurà chì Cordelia ùn ti tene menu caru chè l’altre. È s’è u so core ùn sà parlà ùn vole dì ch’ellu hè mutu.

    Leriu : Sta attente à tè o Carlu, basta cusì !

    Carlu : Attente à cosa ? A mo vita hè sempre stata toia. L’hai spessu ghjucata contr’à i nemici toi è mai ùn aghju temutu di perde la.

    Leriu :  Vai, è c’ùn ti veca più !

    Carlu : Innò ! Invece guarda mi ! Fideghja a verità

    Leriu : Ha ! À nome di Diu...

    Carlu : Cosa, Diu ? U chjami in vanu...

    Leriu : (chjappa a pistola) Malcridente !

    Cordelia : Innò, babbu !

    Carlu : Tomba piuttostu u to duttore chì t’arrubà i soldi, chì sì malatu! eu, tantu c’un mughju pò esce di a mo cannella, diceraghju a verità !

    Leriu : Stà mi à sente, rinnegatu, stà mi à sente !
    Hai pruvatu à fà mi nigà a mo parolla, hai pruvatu à impedi mi di fà ciò c’aviu decisu. Què, ùn lu possu suppurtà ! Ti lasciu cinque ghjorni per appruntà ti ! è u seiesimu per vultà u spinu à a nostra terra. S’è, à u settesimu ghjornu a to carcassa esiliata hè chjappa nantu à u meiu sì un omu mortu. Vai ti ne, è per Ghjuda c’ùn ti vega mai più.

    Carlu : mi ne vò. A libertà ghjè altrò, quì ghjè l’esiliu.
    (À Cordelia) Chè Diu ti tenghi in pace, figliola, tu chì pensi ghjustu è chì parli dirittu.
    (À Regina è à Ghjuvana)
    In quant’à voi chè i vostri atti sianu pari à u vostru bellu discorsu. Vi pregu salute à tutti è à Diu ; seguiteraghju a mo strada diritta in un paese novu.
    Partager cet article sur : reddit

    Aucun commentaire.


      La date/heure actuelle est Sam 27 Avr - 5:47