Skakespeare adattatu in corsu ? L'hà fatta Guidu Cimino, abbraccendusi à u Rè Lear pà purtallu sin'à i nosci spondi, è versu una mudernità chì t'hà più à veda cù Tarantino chè cù u classissismu aspittatu. U Rè shakespearianu duventa tandu u Sgiò Don Leriu, un omu di puteri traditu da i so fiddoli à u mumentu di sparta u so patrimoniu. Tuntia è sangu sarani à l'appuntamentu di a so lascita fiascata. A pezza fù ghjucata da U Teatrinu in 2005, è missa in scena da Guidu Cimino iddu stessu.
A Strage di u Rè Leriu è di e so trè figliole
ATTU I
Scena 1 (Strattu)
Giurnalista : Simu in diretta di a serata mascherata ch’ellu dà u Sgiò Don Leriu per festighjà u so anniversariu, 54 anni, 20 anni di putere per l’omu chì à pocu à pocu si hè impatrunitu di a Corsica è chì hà purtatu a pace tra e famiglie di Corsica suttana è di Corsica suprana. Tutta a Corsica di putere hè addunita sta sera per passà una nuttata di festa è di gioia… è in sopr’à più u Sgiò Don Leriu ci ferà da quì à pocu un declarazione secreta ma emu intesu dì ch’ellu seria messu in ballu u spartimentu di i bè di a famiglia : Casino, alberghi di lussu, mezi di trasportu marittimi, aeeri, usine, lochi, cultura, pulitica… ùn si sà à u ghjustu a ricchezza di Don Leriu… Eccu l’invitati chì ghjunghjenu…
Sgiò Francescu, pensate chì i spartimenti seranu in favore di Ghjuvana o di Regina ?
Francescu : I spartimenti ? Chì spartimenti ?
Giurnalista : Tutt’ognunu sà u perchè d’issa festa…
Francescu : È bè, eu ùn lu sò micca !
Carlu : Ùn t’infiarà ! Don Leriu l’hà fatta sapè… eu pensavu ch’ellu ci avia più affezzione cù u maritu di Ghjuvana chè cùn quellu di Regina.
Francescu : Pensavu anc’eu cusì ma cù a spartera ch’ellu hà fattu, sò cusì pisate è precise e parte c’ùn si pò vede quale tene caru u più.
Carlu : Ùn hè u vostru figliolu questu quì ?
Francescu : Iè, u mo « figliolu »… u cibbu u l’aghju pacatu eu. Ma mi hà fattu tante vergogne, m’hà fattu arrussì tante volte chì ne sò diventatu moru.
Carlu : Ùn possu cuncipì …
Francescu : A mama l’hà cuncipitu cum’ellu ci vole ! È tandu s’hè vista anfià a panza è si hè truvata c’ùn criaturu in veculu nanzu d’avè maritu in lettu. Pensate chì ghjè peccatu ?
Carlu : Ùn ci hè peccatu quandu u fruttu hè cusì bellu.
Francescu : Aghju un’altru figliolu legittimu, guasi un annu più vechju. Ma ùn lu tengu micca più caru. Issu birbone quì hà avutu u fronte di vene nanzu ch’ellu sia chjamatu. Ma era cusì bella a mama. Aghju avutu tantu piacè à fà lu. Stu figliolu di puttana merita d’esse ricunnisciutu… O Edmondu, u cunnosci st’omu quì ?
Edmondu : Innò, ùn credu…
Francescu : U sgiò Carlu. Un amicu sinceru è fidatu. Ùn ti ne scurdà.
Edmondu : Sò felice.
Carlu : Mi tocca à tenevi caru è sperà cunnosce vi megliu.
Edmondu : Proveraghju d’esse ne degnu.
Francescu : Hè statu 9 anni fora è hà da turnà à parte. Ma mì, eccu u Sgiò Don Leriu chì ghjunghje.
Giurnalista : Eccu u sgiò Don Leriu chì ghjunghje in cumpagnia di tutta a so famiglia, Ghjuvana, Regina è Cordelia e so figliole… Don Leriu, possu fà vi una dumanda…
Francescu : A vulete fà finita…
Giurnalista : Facciu solu u mo tra…
Francescu : Voli c’o ti smonti a camera è fà ti la manghjà à pezzi à pezzi ?
Carlu : Guarda chì travaglia per noi è chì u materiale hè u nostru…
Francescu : Ùn supportu micca issi ficca nasu…
Giurnalista : Don Leriu avete una declarazione impurtante à fà…
Leriu : (a punta cù a manu) Oghje, ghjornu di i mo 53 ani, vogliu dì à tutti è in piena luce, ciò c’aghju decisu in secretu. Purtate mi quì issa carta. Sapiate chì aghju spartutu in trè a mo terra. Sò vechju è mi pesa assai stu paese. Aghju decisu di rigalà lu à più giovani chè me. Cusì anderaghju senza affani ver di a morte. À voi figliole è à i mo ghjennari Ostriconi è Cinarca vogliu fà cunnosce e mo lascite. U vogliu fà in publicu per impedì ogni litica à vene. Martin, capu di a Côte d’Azur, chì dumanda a nostra figliola più giovena aspetta una risposta.
Oghje mi vogliu sbarazzà di u putere, di a terra è di l’imprese, .. è ancu di i penseri. Alò, quale mi tene caru u più ?... Questa quì averà a parte maiò. Ghjuvana, tu chì sì a prima nata, parla a prima.
Ghjuvana : Caru babbu, ti tengu più caru che a parolla pò dì ; più caru chè i mo occhji, chè u spaziu, chè a libertà ; Al dilà di ciò c’omu preme per richezza o scarsità ; ti tengu caru quant’a vita, a felicità, a salute, a bellezza, l’onore ; ti tengu caru quant’un cininu hà mai amatu un babbu o chè un babbu fussi mai statu amatu ; Cùn un’amore chì taglia u fiatu è face muta a parolla ; Al dilà d’ogni manera d’amà, ti tengu caru.
Cordelia : (da cantu) Cosa possu dì eu ? Nunda.Tene caru è zittà mi.
Leriu : (strappa a carta) Di tutti issi rughjoni, da sta limita à quell’altra, cù e so fureste nielle, i so fiumi pudenti è i so prati verdi, case è lochi, imprese è ghjente, ti facciu patrona. Chì dice a nostra seconda, nostra cara Regina, sposa Ostriconi ?
Regina : Sò stazzunata in lu stessu ferru chè a mo surella è mi stimu quant’è ella, nè più nè menu. In lu fondu di u core meu, l’aghju intesa dì a verità sputica di lu mi’amore... ma in menu pudente. Eu possu aghjustà c’ùn vogliu nund’altru è chì pensu tuccà a felicità solu c’ùn l’amore di u mio caru babbu.
Cordelia : Povera di mè ! U mo amore parla più chè a mio lingua.
Leriu : À tè, è à i toi, o Regina, lasciu issu terzu di a nostra bella terra, stesu quant’è quellu di Ghjuvana è di valore simule.
È avà, a mo gioia, a mio ultima, a mo chjuca, tù, amore primaticciu dumandatu da Martin di a Côte d’Azur. Chì poi dì per tirà ti issu terzu lottu più valuatu chè quellu di e to surelle ?
Cordelia : Nunda, o bà.
Leriu : Nunda ?
Cordelia : Nunda.
Leriu : Da nunda ùn nasce nunda ; torna à parlà.
Cordelia : Disgraziata à me, c’ùn sò pisà u mo core sin’à a mo bocca. Sò figliola toia è ti tengu caru cum’una figliola, ne più ne menu.
Leriu : Alò, alò Cordelia, megliu chè què c’osinnò hai perde tuttu.
Cordelia : Caru babbu, m’hai fatta, allevata, amata : è eu ti rendu i duveri d’una figliola, ti obediscu, ti tengu caru, ti onoru. Perchè chì e mo surelle anu pigliatu sposu s’elle dicenu tene caru solu à tè ? Spergu eu, à u mio marità, chì l’omu chì spuserà u mio destinu piglierà a metà di lu mio amore è di la mio devuzione. Sicura c’ùn mi spuseraghju cum’è e mo surelle per tene caru solu u mo babbu.
Leriu : U to core hè d’accunsentu cùn ciò chè tu dici ?
Cordelia : Iè babbu caru.
Leriu : Cusì giovena è di core ghjacciatu ?
Cordelia : Cusì giovena è di core sinceru, o bà.
Leriu : È bè, cusì sia ! Chè a to sincerita sia a to dota ! Perchè chì, pè u sacratu splendore di u sole, u misteru di a notte scura, e pianette chì ci facenu campà o more : oghje ùn sò più u to babbu è ti vogliu caccià di lu mio core per u sempre. A parte si da oghje ci troverai menu pietà, succorsu è cumpassione chè u selvaticu, quellu chì face coce è manghjà i so zitelli per tichjà a so fame.
Carlu : Caru sgiò...
Leriu : Cheta ti o Carlu ! Ùn ti framette tra u dragu è a so rabbia ! Ella chì teniu cara u più, pensavu ripusà e mo osse nantu à ella. (à Cordelia) Fora è c’ùn ti veca mai più ! Puru Per ùn avè chè pace ind’a fossa ti cacciu u mo core paternu. Ghjuvana è Regina spartite vi u soiu ; à ella li bastera u so orgogliu è a so sincerità ! Vi lasciu tuttu à traminduie, puteri è lochi. In quant’à mè, ogni mese, cùn un centu d’omi mei, chè vò mantenerete, mi stalleraghju in casa vostra cù u titulu di capimachja : l’autorità, i rivenuti, l’esecuttivu è u restu seranu vostri, figlie amate...
Carlu : Don Leriu c’aghju sempre tenutu per Capu, amatu quant’un babbu, seguitatu cum’un maestru è pregatu più c’un santu...
Leriu : Hè tesu l’arcu, attent’à a freccia !
Carlu : Invece ch’ella venghi è chè a so punta m’infirzi u core ! Possu esse scrianzatu postu chè tu sì scimitu. Chì credi o vechjò ? Credi chì temu di parlà quandu u to putere si sottumette à a lusinga. L’onore hè d’esse francu quandu a tuntia vince a maesta. Teni u to regnu, è doma a to zerga orribile. A ti possu ghjurà chì Cordelia ùn ti tene menu caru chè l’altre. È s’è u so core ùn sà parlà ùn vole dì ch’ellu hè mutu.
Leriu : Sta attente à tè o Carlu, basta cusì !
Carlu : Attente à cosa ? A mo vita hè sempre stata toia. L’hai spessu ghjucata contr’à i nemici toi è mai ùn aghju temutu di perde la.
Leriu : Vai, è c’ùn ti veca più !
Carlu : Innò ! Invece guarda mi ! Fideghja a verità
Leriu : Ha ! À nome di Diu...
Carlu : Cosa, Diu ? U chjami in vanu...
Leriu : (chjappa a pistola) Malcridente !
Cordelia : Innò, babbu !
Carlu : Tomba piuttostu u to duttore chì t’arrubà i soldi, chì sì malatu! eu, tantu c’un mughju pò esce di a mo cannella, diceraghju a verità !
Leriu : Stà mi à sente, rinnegatu, stà mi à sente !
Hai pruvatu à fà mi nigà a mo parolla, hai pruvatu à impedi mi di fà ciò c’aviu decisu. Què, ùn lu possu suppurtà ! Ti lasciu cinque ghjorni per appruntà ti ! è u seiesimu per vultà u spinu à a nostra terra. S’è, à u settesimu ghjornu a to carcassa esiliata hè chjappa nantu à u meiu sì un omu mortu. Vai ti ne, è per Ghjuda c’ùn ti vega mai più.
Carlu : mi ne vò. A libertà ghjè altrò, quì ghjè l’esiliu.
(À Cordelia) Chè Diu ti tenghi in pace, figliola, tu chì pensi ghjustu è chì parli dirittu.
(À Regina è à Ghjuvana)
In quant’à voi chè i vostri atti sianu pari à u vostru bellu discorsu. Vi pregu salute à tutti è à Diu ; seguiteraghju a mo strada diritta in un paese novu.
Aucun commentaire.