Transgresser, désobéir, contrevenir ; aller contre ce qui semble "naturel", dépasser les limites.
On met le pied sur un territoire qui excite les imaginations et libère la fureur (de vivre ?). Ça devait être un festival !!
Francesca a écrit:bien sûr, pourquoi pas en français. A vrai dire j'avais une autre fin...je dirai plus tard.
Francesca a écrit:Eranu ingrandati è i so ghjochi cambiavanu. E bracciute, quand’elli li appughjavanu e duie spalle in terra, ch’ella ùn pudia più resiste à a forza di i so dui mascaroni di fratelli, avianu pigliatu un giru novu, chì a frasturnava appena.
Melissa si dicia ch’era nurmale, tuttu nurmale, ghjochi niscentri trà fratelli è surelle. Ma era quantunque disturbata, in u so core, ùn si sentia più sicura di ciò ch’era nurmale, bè o male. Ùn sentia più issu spiritu liberu di a zitellina, cum’è quand’ella ridia spenserata luttendu cun elli, senza pensà chì forse, forse, « ùn ci vulia ... ».
Sta volta Antone era sopra à ella è ùn si n’andava, s’era messu à zozzò nantà u so corpu, si strufinava contru à ella è u so visu era rossu inciappatu. I so ochji lucicanti ùn avianu più listessa spressione, u so surrisu era stranu, stortu da qualcosa ch'ella ùn capia micca.
Una stonda u so fratellu li parse un stranieru, o peghju, un nemicu cù un sguardu d’assassinu.
A mamma era rientrata à bon’ora è avia mughjatu subitu : ma chì faci o Antò !? Lenta subitu a to surella ! Ella avia puntatu u fratellu è s’era messa à l’ascosu in camara soia. A l’ascosu di chè ? Chì era stu periculu ch’ella risentia è chì li facia sente in corpu?
Antone avia ricumenciatu, o di e volte era Massimu à chjappà la, è parechje volte s’era battuta per liberà si ma a tenianu forte, appughjavanu guasi à assufucà la è avianu quellu surrisu stumacosu in bocca. Più andava più a zitella si pigliava di peura, si dicia ch’un ghjornu ùn la cappierebbenu micca.
A so surellone Anna era cambiata anch'ella. Ùn ghjucava più cù Massimu è Antone à e bracciute, si tenia luntanu da elli è i leticava s’elli s’avvicinavanu. Ùn ridia più. Si chjudia in camara. E surelle ùn si cuntavanu più e so piccule pene di core nè i so secreti. Anna paria andata nantu à un’antra pianeta. E s’ella vidia à Melissa ghjucà cù i masci, ghjunghjia subitu à caccià la da e so mani è i mughjava, minaccenduli di « palisà tuttu ». Ma chì avia po da palisà ?
Una notte, sò ghjunti tramindui, silenziosi. Si sò avvicinati da u so lettinu è u lume debbule di a so lampana di notte schjaria male u so visu è cù l'ombre di u so surrisu à ella li parianu demonii.
Massimu li parlò cù una volce troppu dolce ch'ùn la rasserenava manc'appena. Li dava u fretu in u spinu : « ùn t’inchietà, ùn ti feremu micca male. Sì una zitellona, avà, i fratelli devenu amparà a vita à e so surellucce »
Ma di chì parlava ? Melissa si lampò per arrizzà si, u so core facia i salti in pettu. N’era sicura sta volta, sti « ghjochi » ùn eranu « nurmali » è i so fratelli eranu diventati i so peghju nemichi da veru, micca per ride.
Massimu a chjappò pè i capelli, li messe a manu nantu à a bocca dicenduli di stà bassa è tranquilla, chì ùn ci vulia à discità i parenti o elli cunterianu à a mamma ch’era ella à circà li sempre durante i so ghjochi, per fà cose brutte. È cuntinuvava : « ci ringrazierai un ghjornu, perchè saperai cumu ci vole à fà cù l’omi. Lasciati fà è scuprerai a più bella cosa di a vita. »
Ma à ella ùn li paria ch’elli priparessinu qualcosa di cusì bellu, trimava di tutta a so persona, aprendu ochji spaventati chì i supplicavanu di parte, senza riesce à scumoveli. Sempre avianu quellu surrisu...
Mentre ch’ellu parlava Massimu, Antone l’avia spugliata è stracquata in lettu. Disse anch’ellu : « lasciati fà. Hè cusì trà fratelli è surelle. Un ghjornu ci vole à amparà a vita, tocca à noi di fà ti cunnosce issi affari »
“Avà mi pigli in a to bocca, è ti mustreraghju cumu chì ci vole à fà. S’è tù sì bella brava cù noi, ti deremu a mubiletta, perchè Massimu n’hà da cambià. Hà ecunumizatu per quessa.»
A mubiletta ! È chì n’avia da fà ella di a so mubiletta merza! Bastardi ch’elli eranu tramindui !
Melissa chjappò u bastone di carne, ch’era digià bellu sticchitu, è li sciaccò una murzicata secca secca, chì non solu i parenti ma u casamentu sanu fù discitatu da i mughji di Antone è prestu di Massimu, ch’ella ringraziò di e so lezziò di bracciuta cù un calciu bè tiratu à mezu à l’anche.
Francesca a écrit:
aaaaaahhhhhhhh
là oui, c'est une CHUTE...vertigineuse. Bravo!
cela me fait penser à un film de Marie-Jeanne TOMASI (mais c'est différent en ce qui concerne le mets qui est servi par une femme à son mari): "dolce vindetta". Tu connais?
Dominique Giudicelli a écrit:je pensais adapter le mien en corse : chi ne dici ?